Cafeaua imi place dulce !

Rămâi să mai ciocnim o cupă
La hanul vechi de pe coclaur,
Căci pentru vin şi pentru tine
Mai am în sân trei pumni de aur

Rămâi să ne-necăm amarul
Şi setea fără alinare
Cu vinul roşu de la hanul
Din valea umbrelor fugare

Ştii tu frumoaso, că ulciorul
Din care sorbi înfrigurată,
La făurit cândva, olarul
Din ţărna unui trup de fată?

L-a făurit cândva, olarul
Cel inspirat de duhul rău,
Din ţărna unui trup de fată,
Frumos şi cald ca trupul tău?!

Înmiresmează-te, frumoaso
Ca un altar cu mirodenii,
Acum, cât ochii-s plini de flăcări
Căt zarea-i plină de vedenii

Iubeşte-mă acum, căci anii
Pe năzuinţi ne-or pune frâuri
Ca zilele vieţii noastre
Se duc, ca undele pe râuri

Ca mâne-om putrezi-n morminte
Uitaţi, nepomeniţi de nime
Ca mâne vor veni olarii
Să fure lut din ţintirime

Şi trupul tău, care mi-e astăzi
Cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior, din care
Vor bea drumeţii pe la hanuri.