joi, 14 ianuarie 2010
Intrebare : De ce ne vrem dependenti?
10:34:00 a.m. | 
Publicat de
Coffee |
De ce ne vrem dependenti? Intr-adevar exista lucruri in fata carora nu avem cum sa nu fim dependenti, cum ar fi mancare, apa, socializare, etc. Asa zisele dependente, de care " nu putem scapa ", reprezinta o manifestare a vointei sau lipsei de vointa pe care o manifestam.
Drogurile reprezinta una dintre cele mai periculoase dependente. Nu o sa stau sa fac campanie impotriva lor, sau sa aduc aminte de problemele care le provoaca, alegererea apartine fiecaruia, insa eliberarea de aceasta dependenta nu stiu cat tine de propria vointa, si cat de puterea celor din jurul tau, care vor sa se "lupte cu tine ".
Eu vreau sa vorbesc, in principiu, de dependentele astea de genul : "imi face rau, si stiu ca ma pot lasa, dar nu pot". Toti avem cate o prostie de genul asta. Nu stii la ce ma refer? Pai o sa insirui cateva si poate una iti apartine. Cea mai frecventa : cafeaua, apoi dependente de : coca-cola, femei, haine, shopping, sex(cea mai frecventa, si eu acuz simtome), jocuri, viteza, masini, adrenalina, etc.
Te-ai regasit in una din ele ?!?!? Multi ne acuzam a fi victime ale acestor dependente, dar ele sunt simple alegeri.
Eu consider ca aceste dependente reprezinta o transpunere a mediului nostru, o imagine a ceea ce vrem noi sa fim, sau unde vrem sa ne situam, si astfel ne dam "victime neputinciose". Dependentele reprezinta o punte intre noi si locul unde am vrea sa fim ( posibil/imposibil). Exemplu:
"Sunt dependent de femei !!" - asta nu insemna ca daca nu o sa ai parte doua zile de "femei" o sa intri in sevraj. Este doar o exagerare a fanteziilor tale. Faptul ca in mintea ta ai vrea sa fii inconjurat de femei frumoase, care te doresc, si te servesc cu fructe exotice, nu insemna ca esti dependent, poate obsedat (de altfel cam toti barbatii suntem dependenti de femei, voit sau cu forta).
"Sunt dependenta de shopping, faaataaaaa !! " - ma intreb: daca nu ai mai avea bani, ai intra in sevraj, sau te-ai uita la televizor si te-ai oftica ca tu nu poti sa te imbraci ca Jessica Alba?. Practic incerci sa iti justifici proastele alegeri, din sesiunea de shopping de saptamana trecuta, sau vecina ta are si ea pantofi ca ai tai, si nu mai poti sa iesi pe strada cu pantofii aia pentru ca nu o poti suporta pe "curva aia".
"Sunt dependent de tigari !!" (my favorit) - ba nu, nu esti dependent, te afli intr-o prea des in situatii in care nu ai vrea sa fii si tigarea reprezinta singura scapare. Cum asa? Simplu! Situatii:
Esti la servici, si trebuie sa iti justifici pauza de 10 min din fiecare ora : "trebuie sa trag o tigare! nu mai rezist!"
Esti cu prietena, dupa o partida de sex, si ea vrea sa vorbiti, aprinzi repede o tigare : "iubi a fost super, simt nevoia de o tigara" Tragi din tigare de parca savurezi clipa si esti scutit de brainstormingul despre cat de bine va potriviti, si cati copii o sa aveti.
Esti in fata calculatorului si incerci sa scrii un mail sau orice destept, insa marea gaura din gandire o justifici ca fiind o pauza de tigare! "Daaa, trebuia sa trag un fum!!"
Esti la facultate si toti colegii tai fumeaza, tu ce faci stai in sala si subliniezi cele mai interesante ideei ?!?! Nu iti cumperi si tu un pachet de tigari a doua zi, si cobori cu gasca!
"Sunt dependent de Coca-cola!!" - true sau mai degraba nu ai trecut mai departe de la stadiu de fast food, unde iti petreceai cel mai mult timp cu prietenii dupa scoala. Iti este sete : iei coca-cola sa nu pari taran amarat care isi ia apa plata. Te duci cu prietena la un restaurant de fite si comanzi pizza cu cola/ cartofi cu cola / paste cu cola/ ciorba de burta cu cola . In primul rand bauturile racoritoare ar trebuii asociate cu fast fooduri/snack-uri, nu cu restaurante,unde ar trebuii sa iti iei o bautura adecvata tipului de mancare. Coca cola este adesea si dependenta celor care merg cu masina :D.
"Sunt dependenta de cafea'' ---pfff ... nu stiu ce sa zic... chiar nu stiu . Poate te-ai uitat prea mult la "Surorile Guilmore" ..
Dependentele astea le consider clisee, si ma amuz de cele mai multe ori cand le aud.
Pana la urma "DE CE NE VREM DEPENDENTI"? PAAIII!!! Dependentele astea, la care ne supunem, ne fac sa ne simtim alfel, ne duc cu gandul ca facem ceva ce este "gresit"/rebel, sau sa ne scutim de unele explicatii, sau sa luam o pauza pe care nu o meritam! La urma urmei astea sunt dependentele care lucreaza in avantajul nostru, pentru ca vrem sa se intample asa! Aceste dependente ne ajuta in cele mai multe cazuri sa ne satifacem cea mai mare dependenta: dependeta de a socializa si a relationa. Majoritatea prietenilor nostri au dependente pe care le ni le vom insusi si noi. Cel mai important este sa stim ce dependete vrem sa acceptam, si pentru cine!
Etichete:
Zi de zi : Flori alese
De multe ori sunt pus in situatia sa cumpart flori, dar cum orice floare trebuie sa trasmita cate un sentiment, am dat o cautare pe net sa aflu ce semnificatii se pot gasi celor mai frecvente flori care se fac cadou, si uite ce am gasit :
Albastrea: delicatete
Anemone: slabiciune
Begonie: grija
Boboci de trandafir: iubire si puritate
Brad: timp, speranta
Busuioc: ganduri de bine
Cactus: rezistenta, caldura
Cala: frumusete magnifica, mandrie
Camelii albe: te ador
Ciclame: despartire
Crin alb: puritate
Crin galben: falsitate
Crizantema: optimism
Crizantema alba: adevar
Eucalipt: protectie
Feriga: sinceritate
Floarea soarelui: loialitate
Garoafa alba: puritate
Garoafa rosie: capriciu, schimbare
Garoafa roz: amintire
Ghiocel: prietenie
Gladiole: dragoste la prima vedere
Iasomie: amabilitate
Iedera: incredere
Iris: speranta
Lalea: dragoste
Liliac alb: tinerete, inocenta
Magnolie: nobilitate
Margareta alba: inocenta
Margareta rosie: daruire
Margareta galbena: respingere
Margareta roz: nu te voi uita
Narcisa: vanitate
Narcisa galbena: dragoste neimpartasita
Orhidee: rafinament, frumusete
Trandafir alb: iubire eterna
Trandafir rosu: pasiune
Trandafir roz: placere
Trandafir galben: gelozie
Trandafir negru: necaz
Trifoi cu patru foi: noroc
Urzica: calomnie
Violete: modestie
Zambila alba: copilarie
Zambila albastra: continuitate
Zambila rosie: regret
Zambila roz: joaca
Zambila galbena: durere
sâmbătă, 9 ianuarie 2010
Muzica : Bobby McFerrin - I've Got a Feeling
Pentru care vor sa il vada, Bobby MCferrin (omul orchestra) va avea concert pe 30 ianuarie la Sala Palatului.
Poate nu va aduceti aminte de el, dar el este cel care ne sfatuia : "don't worry be happy"
.jpg)
vineri, 8 ianuarie 2010
Web : Ce înseamnă umbra - George G. Constandache
Umbria a însemnat “ţinutul umbrelor”.
Umbria este cuvânt umbric , vechi dialect
al triburilor din Italia Centrală .
(M.Vinereanu,Dicţionar Etimologic, 2008)
Sensuri ale umbrelor .
Consistenţele umbrei .
Cuvântul umbră are înţelesuri fizice , chiar geometrice (în desenul tehnic şi artistic), dar şi morale , valorice (a umbri pe cineva / a eclipsa sau a ţine sub obroc/ a reţine ). Montaigne scria că nu este raţional să creşti copilul sub pulpana părintească. Iar Brâncuşi l-a părăsit pe Rodin, unde a ucenicit o vreme , pentru că la umbra marilor copaci rămân doar puieţii. Se spune că cineva este fără pată sau umbră dacă e corect sau pur, desăvârşit. Nu este fair-play să acţionezi din umbră sau pe furiş , contând pe efectul surpriză.
A adumbri (din latină : adumbrare ) , ca verb tranzitiv înseamnă a face umbră, a umbri. Dar ca verb reflexiv înseamnă a se aşeza la umbră, a se adăposti.
În limba noastră , cuvântul „umbră” are numeroase şi variate înţelesuri . Vom aminti numai câteva . Astfel, înseamnă porţiune de spaţiu întunecoasă (mai răcoroasă ) unde nu ajung direct razele de lumină. Pentru Platon, cunoaşterea este umbra adevărului, cunoştinţele sunt copii imperfecte ale Ideilor , oamenii sunt ca prizonieri în peştera simţurilor... Alt înţeles pentru umbră este zonă de obscuritate sau pată întunecată. Umbra este implicată în reprezentarea mitului genezei picturii (din Pliniu cel Bătrân, XXXV, 43) ilustrat de Vasari în pictura murală a vilei sale din Florenţa , cu o modificare. Pliniu spune că o fată din Corint a trasat pe perete conturul iubitului care părăsea cetatea, în timp ce în fresca lui Vasari un bărbat tratează conturul propriei umbre (umbra echivala uneori cu oglinda). Alt exemplu , o lucrare de Andy Warhol, în care chipul lui văzut din faţă este îngust şi plasat la marginea imaginii pătrate , majoritatea spaţiului fiind ocupat de umbra sa care desenează profilul .
Inefabilitatea / fragilitatea şi evidenta „inutilitate” sunt prezentate în expresiile : a se teme şi de umbra sa (fricosul) sau a face umbră pământului degeaba (pierde – vară) . După cum credea Montaigne , ”Mormintele slujesc la păstrarea trupurilor, gloria la păstrarea numelui”. Umbra nu este neglijabilă , se arată în romanul „Minunata istorie a lui Peter Schlemihl” , scrisă în germană în 1814 de Adalbert von Chamisso . Un aristocrat francez fugind de Revoluţie îşi vinde umbra diavolului , şi este atât de handicapat social în absenţa umbrei, încât diavolul îi propune să-i dea umbra înapoi în schimbul sufletului.
În limba latină , pentru substantivul „umbră” există echivalentul umbra (ae), iar pentru umbrelă avem umbella (ae) sau umbracula(ae). Dar pentru verbul a umbri se foloseşte opacare, obumbrare sau umbra operire, iar pentru umbros există inumbratus ( -a-um) sau umbrosus, umbrifer (-a-um), totodată cu arborobus obiectus (-a).
După cum scria Nicolae Iorga : „Umbra cuiva o poţi atinge uşor, dar n-o poţi răni”. Grecii aduceau jertfele morţilor la ora amiezii , ora fără umbră .
Umbra este, pe de-o parte, ceea ce se opune luminii , iar pe de alta , însăşi imaginea lucrurilor trecătoare , ireale şi schimbătoare . Într-un mare număr de graiuri indiene din America de Sud , acelaşi cuvânt înseamnă umbră , imagine, suflet .
În italiană se spune ombra pentru umbră, iar pentru umbrelă se spune ombrello...
În spaniolă , pentru umbră se foloseşte sombra, de unde a derivat sombrero (pălărie).
În franceză , există ombre pentru întuneric , aparenţă, dar şi pretext, adăpost, protecţie. Figurat se foloseşte pentru fantomă. A derivat pe ombrelle adică umbrelă de soare.
În polonă se spune cien pentru umbră, iar la umbrelă se spune parasolka. Pentru a umbri se foloseşte cuvântul ocieniac sau zaciemniac.
În greceşte există pentru umbră cuvântul „skia” (sigma, kappa, iota, alfa).
În germană pentru umbră există schatten, iar a umbri se spune beschatten sau verdunkeln (a camufla) . Lucian Blaga previne asupra posibilităţii de multiplicare indefinită a semnificaţiilor pentru termeni , care nu sunt decât acoperământ pentru gânduri , sentimente , păreri : „Ce e sub veşmânt e încă tot veşmânt „. (Povestea aforismelor , 2004, p.16)
În limba engleză , există shade (umbră plăcută, răcoritoare) , dar şi pentru urmă , nuanţă. Apoi shadow (umbra cuiva) sau alteori, fantomă. Există dark (ness) pentru întuneric , apoi gloom şi night (noapte). Înrudit, jail/ gaol este pentru închisoare.
Iată opinia lui Nicolae Iorga : „ Cei mai mulţi dişmani văd în tine o umbră strâmbă şi se luptă cu dânsa”. Parcă s-a inspirat de la impresionişti. Amintim de umbra colorată a impresioniştilor , de umbra aruncată de obiecte absente din tablouri şi de umbra incorectă după legile perspectivei , într-un efort de a sugera spontaneitatea şi mişcarea . Coţofana pe gard are coada la dreapta, iar umbra o are la stânga sau trei picioare ale unui scaun au umbre în aceeaşi direcţie , în timp ce al patrulea nu.
Într-adevăr, se poate spune cu îndreptăţire că numai „limbajul ne redă realitatea. Restul este reprezentare mută sau inarticulată. În acest fel, logica acţionează asupra esteticii , conceptul asupra expresiei sau asupra vorbirii, dar nu asupra percepţiei brute” (Titus Mocanu, articolul M.de Unamuno în Dicţionar de estetică generală, 1972 , Ed. pol. )
Ambra este o substanţă ceroasă, brună-cenuşie , cu miros de mosc, formată în intestin de caşalot şi folosită în parfumerie. Se mai numeşte chihlimbar cenuşiu spre deosebire de chihlimbarul (succin) care e denumit ambră galbenă (ca mierea sau ceara de albine). Aceasta din urmă este o răşină fosilă din lemnul de pin , poate fi şi brun – roşu sau verde negru , se foloseşte în diverse podoabe.
Numesc consistenţe , pentru a evidenţia faptul că umbra nu este total evanescentă, acele coincidenţe sau ecouri, simple interacţiuni sau efecte ale fenomenelor de limbă , gândire sau cultură.
Orice umbră este o „realitate” derivată sau secundă, fiind fără autonomie săi întrucâtva dependentă, chiar dublu dependentă (de umbrit şi de umbritor). Aşa cum soarele , când este acoperit de nori, slăbeşte în puterea de a produce umbre , tot astfel umbra se retrage dacă obiectele ce o provoacă (obstacole) sunt înlăturate din lumina soarelui. La fel cum într-un Hai-ku clasic ni se arată cum : „Seara,
norii odihnesc gâtul
la privitul lunii” .
Poezia apare din felul aparte cum se luminează şi îşi dau umbre oamenii, chiar umbre în culori. Iată cum vede lucrurile însuşi poetul.
Mândru chipul tău
a apărut prima oară
în mototolita mea viaţă,aşa
am înţeles cât eram de sărac.
Apoi, cu încetul,lumina
lui specială purtată pe
arbori, pe râuri,pe mare
a însemnat debutul vieţii în culori,
despre care încă nu ştiam nimic .
Şi sunt speriat, mi-e teamă
că răsăritul se va sfârşi,
că minunile,
lacrimile şi bucuria se
vor sfârşi.
Teama mea –iubirea mea-
O hrănesc pe cea de nehrănit ,
Teama mă învăluie .
Ştiu că minutele acestea sunt scurte
şi că toate culorile din ochii mei vor dispărea
când chipul tău va apune.
„CULORI” de EVGHENI EVTUSHENKO
Umbra apare din contraste : o sursă de lumină se reflectă (umbreşte) diferenţiat în funcţie de calitatea suprafeţelor întâlnite ca obstacole : de la strălucirea oglinzii la corpul negru. De altfel, arată L. Blaga într-o metaforă sentenţioasă : „Cu două degete muiate în apa gurii poţi să stingi o lumânare. Închizând pleoapele, poţi stinge o rază de soare. Dar noapte nu se face. Căci noapte nici nu poate fi. Nici noaptea pământului , noaptea cea mai mare , nu e noapte , ci doar o umbră într-un univers de lumină”. Se poate întâmpla – şi etimologia tinde
s-o confirme – ca dubla determinare fundamentală a gândirii chinezeşti (yin – yang) să fi fost la început închipuită prin versantul umbros al unei văi , opus povârnişului însorit.
Analiza lui Jung califică drept umbră tot ceea ce subiectul refuză să recunoască sau să admită şi care, totuşi, i se impune mereu , direct sau indirect, de pildă trăsăturile de caracter inferioare sau alte tendinţe incompatibile. De altfel, pentru C.G.Jung umbra şi persona reprezintă cuvinte – cheie . Acestea sunt partea inferioară obscură a personalităţii şi respectiv aparenţa publică a individului, corelate, chiar puse în oglindă. Umbra este personalitatea ascunsă şi refulată adică aproape animalică ; pe când persona este sistemul de contact şi de adaptare la lume. Cu alte cuvinte , umbra reprezintă partea negativă a personalităţii , pe care subiectul este înclinat să o ascundă , iar persona reprezintă masca pe care Eul o adoptă în relaţiile sale sociale , ajungând chiar să se identifice cu aceasta când nu mai este sigur de Sine.
Organizatorii au promis un volum al Simpzionului”Para una historia cultural de la sombra „ţinut la Muzeul Thyssen - Bornemisza , din Madrid 16-17 Aprilie 2009 , dar va mai dura până îl vor edita . În aşteptare am spicuit aspecte din Programul oferit cu amabilitate de Dr.Ing.Andreas Wild .
Muzeul Naţional de Artă al României din Bucureşti a contribuit cu o lucrare apărută prima în catalogul expoziţiei, care începe cu capitolul intitulat „La invencion de la pintura „ : este un tablou de Matias de Arteaga ( c. 1633-1703) intitulat „El origent de la pintura”, ulei pe pânză, 116 x 171 cm .Un tânăr desenează umbra altui tânăr pe un perete – În mod ciudat , modelul are astfel două umbre !
O poveste de H.C.Andersen , Umbra, descrie viaţa unui individ dominat de capriciile crunte ale Umbrei- echivalentul reflectării dublului său. Dublul poate să fie complementarul nostru, însă cel mai adesea reprezintă adversarul care ne invită la luptă .
Umbria este cuvânt umbric , vechi dialect
al triburilor din Italia Centrală .
(M.Vinereanu,Dicţionar Etimologic, 2008)
Sensuri ale umbrelor .
Consistenţele umbrei .
Cuvântul umbră are înţelesuri fizice , chiar geometrice (în desenul tehnic şi artistic), dar şi morale , valorice (a umbri pe cineva / a eclipsa sau a ţine sub obroc/ a reţine ). Montaigne scria că nu este raţional să creşti copilul sub pulpana părintească. Iar Brâncuşi l-a părăsit pe Rodin, unde a ucenicit o vreme , pentru că la umbra marilor copaci rămân doar puieţii. Se spune că cineva este fără pată sau umbră dacă e corect sau pur, desăvârşit. Nu este fair-play să acţionezi din umbră sau pe furiş , contând pe efectul surpriză.
A adumbri (din latină : adumbrare ) , ca verb tranzitiv înseamnă a face umbră, a umbri. Dar ca verb reflexiv înseamnă a se aşeza la umbră, a se adăposti.
În limba noastră , cuvântul „umbră” are numeroase şi variate înţelesuri . Vom aminti numai câteva . Astfel, înseamnă porţiune de spaţiu întunecoasă (mai răcoroasă ) unde nu ajung direct razele de lumină. Pentru Platon, cunoaşterea este umbra adevărului, cunoştinţele sunt copii imperfecte ale Ideilor , oamenii sunt ca prizonieri în peştera simţurilor... Alt înţeles pentru umbră este zonă de obscuritate sau pată întunecată. Umbra este implicată în reprezentarea mitului genezei picturii (din Pliniu cel Bătrân, XXXV, 43) ilustrat de Vasari în pictura murală a vilei sale din Florenţa , cu o modificare. Pliniu spune că o fată din Corint a trasat pe perete conturul iubitului care părăsea cetatea, în timp ce în fresca lui Vasari un bărbat tratează conturul propriei umbre (umbra echivala uneori cu oglinda). Alt exemplu , o lucrare de Andy Warhol, în care chipul lui văzut din faţă este îngust şi plasat la marginea imaginii pătrate , majoritatea spaţiului fiind ocupat de umbra sa care desenează profilul .
Inefabilitatea / fragilitatea şi evidenta „inutilitate” sunt prezentate în expresiile : a se teme şi de umbra sa (fricosul) sau a face umbră pământului degeaba (pierde – vară) . După cum credea Montaigne , ”Mormintele slujesc la păstrarea trupurilor, gloria la păstrarea numelui”. Umbra nu este neglijabilă , se arată în romanul „Minunata istorie a lui Peter Schlemihl” , scrisă în germană în 1814 de Adalbert von Chamisso . Un aristocrat francez fugind de Revoluţie îşi vinde umbra diavolului , şi este atât de handicapat social în absenţa umbrei, încât diavolul îi propune să-i dea umbra înapoi în schimbul sufletului.
În limba latină , pentru substantivul „umbră” există echivalentul umbra (ae), iar pentru umbrelă avem umbella (ae) sau umbracula(ae). Dar pentru verbul a umbri se foloseşte opacare, obumbrare sau umbra operire, iar pentru umbros există inumbratus ( -a-um) sau umbrosus, umbrifer (-a-um), totodată cu arborobus obiectus (-a).
După cum scria Nicolae Iorga : „Umbra cuiva o poţi atinge uşor, dar n-o poţi răni”. Grecii aduceau jertfele morţilor la ora amiezii , ora fără umbră .
Umbra este, pe de-o parte, ceea ce se opune luminii , iar pe de alta , însăşi imaginea lucrurilor trecătoare , ireale şi schimbătoare . Într-un mare număr de graiuri indiene din America de Sud , acelaşi cuvânt înseamnă umbră , imagine, suflet .
În italiană se spune ombra pentru umbră, iar pentru umbrelă se spune ombrello...
În spaniolă , pentru umbră se foloseşte sombra, de unde a derivat sombrero (pălărie).
În franceză , există ombre pentru întuneric , aparenţă, dar şi pretext, adăpost, protecţie. Figurat se foloseşte pentru fantomă. A derivat pe ombrelle adică umbrelă de soare.
În polonă se spune cien pentru umbră, iar la umbrelă se spune parasolka. Pentru a umbri se foloseşte cuvântul ocieniac sau zaciemniac.
În greceşte există pentru umbră cuvântul „skia” (sigma, kappa, iota, alfa).
În germană pentru umbră există schatten, iar a umbri se spune beschatten sau verdunkeln (a camufla) . Lucian Blaga previne asupra posibilităţii de multiplicare indefinită a semnificaţiilor pentru termeni , care nu sunt decât acoperământ pentru gânduri , sentimente , păreri : „Ce e sub veşmânt e încă tot veşmânt „. (Povestea aforismelor , 2004, p.16)
În limba engleză , există shade (umbră plăcută, răcoritoare) , dar şi pentru urmă , nuanţă. Apoi shadow (umbra cuiva) sau alteori, fantomă. Există dark (ness) pentru întuneric , apoi gloom şi night (noapte). Înrudit, jail/ gaol este pentru închisoare.
Iată opinia lui Nicolae Iorga : „ Cei mai mulţi dişmani văd în tine o umbră strâmbă şi se luptă cu dânsa”. Parcă s-a inspirat de la impresionişti. Amintim de umbra colorată a impresioniştilor , de umbra aruncată de obiecte absente din tablouri şi de umbra incorectă după legile perspectivei , într-un efort de a sugera spontaneitatea şi mişcarea . Coţofana pe gard are coada la dreapta, iar umbra o are la stânga sau trei picioare ale unui scaun au umbre în aceeaşi direcţie , în timp ce al patrulea nu.
Într-adevăr, se poate spune cu îndreptăţire că numai „limbajul ne redă realitatea. Restul este reprezentare mută sau inarticulată. În acest fel, logica acţionează asupra esteticii , conceptul asupra expresiei sau asupra vorbirii, dar nu asupra percepţiei brute” (Titus Mocanu, articolul M.de Unamuno în Dicţionar de estetică generală, 1972 , Ed. pol. )
Ambra este o substanţă ceroasă, brună-cenuşie , cu miros de mosc, formată în intestin de caşalot şi folosită în parfumerie. Se mai numeşte chihlimbar cenuşiu spre deosebire de chihlimbarul (succin) care e denumit ambră galbenă (ca mierea sau ceara de albine). Aceasta din urmă este o răşină fosilă din lemnul de pin , poate fi şi brun – roşu sau verde negru , se foloseşte în diverse podoabe.
Numesc consistenţe , pentru a evidenţia faptul că umbra nu este total evanescentă, acele coincidenţe sau ecouri, simple interacţiuni sau efecte ale fenomenelor de limbă , gândire sau cultură.
Orice umbră este o „realitate” derivată sau secundă, fiind fără autonomie săi întrucâtva dependentă, chiar dublu dependentă (de umbrit şi de umbritor). Aşa cum soarele , când este acoperit de nori, slăbeşte în puterea de a produce umbre , tot astfel umbra se retrage dacă obiectele ce o provoacă (obstacole) sunt înlăturate din lumina soarelui. La fel cum într-un Hai-ku clasic ni se arată cum : „Seara,
norii odihnesc gâtul
la privitul lunii” .
Poezia apare din felul aparte cum se luminează şi îşi dau umbre oamenii, chiar umbre în culori. Iată cum vede lucrurile însuşi poetul.
Mândru chipul tău
a apărut prima oară
în mototolita mea viaţă,aşa
am înţeles cât eram de sărac.
Apoi, cu încetul,lumina
lui specială purtată pe
arbori, pe râuri,pe mare
a însemnat debutul vieţii în culori,
despre care încă nu ştiam nimic .
Şi sunt speriat, mi-e teamă
că răsăritul se va sfârşi,
că minunile,
lacrimile şi bucuria se
vor sfârşi.
Teama mea –iubirea mea-
O hrănesc pe cea de nehrănit ,
Teama mă învăluie .
Ştiu că minutele acestea sunt scurte
şi că toate culorile din ochii mei vor dispărea
când chipul tău va apune.
„CULORI” de EVGHENI EVTUSHENKO
Umbra apare din contraste : o sursă de lumină se reflectă (umbreşte) diferenţiat în funcţie de calitatea suprafeţelor întâlnite ca obstacole : de la strălucirea oglinzii la corpul negru. De altfel, arată L. Blaga într-o metaforă sentenţioasă : „Cu două degete muiate în apa gurii poţi să stingi o lumânare. Închizând pleoapele, poţi stinge o rază de soare. Dar noapte nu se face. Căci noapte nici nu poate fi. Nici noaptea pământului , noaptea cea mai mare , nu e noapte , ci doar o umbră într-un univers de lumină”. Se poate întâmpla – şi etimologia tinde
s-o confirme – ca dubla determinare fundamentală a gândirii chinezeşti (yin – yang) să fi fost la început închipuită prin versantul umbros al unei văi , opus povârnişului însorit.
Analiza lui Jung califică drept umbră tot ceea ce subiectul refuză să recunoască sau să admită şi care, totuşi, i se impune mereu , direct sau indirect, de pildă trăsăturile de caracter inferioare sau alte tendinţe incompatibile. De altfel, pentru C.G.Jung umbra şi persona reprezintă cuvinte – cheie . Acestea sunt partea inferioară obscură a personalităţii şi respectiv aparenţa publică a individului, corelate, chiar puse în oglindă. Umbra este personalitatea ascunsă şi refulată adică aproape animalică ; pe când persona este sistemul de contact şi de adaptare la lume. Cu alte cuvinte , umbra reprezintă partea negativă a personalităţii , pe care subiectul este înclinat să o ascundă , iar persona reprezintă masca pe care Eul o adoptă în relaţiile sale sociale , ajungând chiar să se identifice cu aceasta când nu mai este sigur de Sine.
Organizatorii au promis un volum al Simpzionului”Para una historia cultural de la sombra „ţinut la Muzeul Thyssen - Bornemisza , din Madrid 16-17 Aprilie 2009 , dar va mai dura până îl vor edita . În aşteptare am spicuit aspecte din Programul oferit cu amabilitate de Dr.Ing.Andreas Wild .
Muzeul Naţional de Artă al României din Bucureşti a contribuit cu o lucrare apărută prima în catalogul expoziţiei, care începe cu capitolul intitulat „La invencion de la pintura „ : este un tablou de Matias de Arteaga ( c. 1633-1703) intitulat „El origent de la pintura”, ulei pe pânză, 116 x 171 cm .Un tânăr desenează umbra altui tânăr pe un perete – În mod ciudat , modelul are astfel două umbre !
O poveste de H.C.Andersen , Umbra, descrie viaţa unui individ dominat de capriciile crunte ale Umbrei- echivalentul reflectării dublului său. Dublul poate să fie complementarul nostru, însă cel mai adesea reprezintă adversarul care ne invită la luptă .
Zi de zi : Ce vrea 2010?
Pfff ...trist ... a mai trecut un an.. Si???Si ce?? Vine unul nou !!!Si?? Si ce?? Cu ce este mai bun anul nou de cel vechi? ................
Paaaai?!?!? Sa zicem ca la inceputul anului asta suntem putin,dar doar putin, mai destepti decat la inceputul anului care tocmai s-a terminat! Anul trecut am facut multe greseli,greseli din care am invatat ceva (sper). Anul trecut am descoperit oameni noi, care ne-au schimbat intr-un mod sau altul. Anul trecut ne-am bucurat de noi descoperiri, dar ne-am lasat dezamagiti de altele. Anul a trecut si noi vrem sa credem ca dupa toate petrecute am invatat ceva! Pai atunci daca tot am invatat ceva hai sa facem ca anul care tocmai a inceput sa fie mai bun decat cel care a trecut. Eu unul imi fac o lista cu lucruri care nu le-am facut si vreau sa le fac, lucruri le-am facut dar nu le mai fac.
Cateva lucruri de pe lista mea:
Lista: :D
-anul asta vreau sa iubesc mai mult
-anul asta vreau sa fiu mai egoist
-anul asta vreau sa fiu si altruist
-anul asta vreau sa ma arunc cu parasuta (mari sanse in mai-iunie) sper sa postez filmulet
-anul asta vreau sa fiu mai atent cu parintii mei
-anul asta vreau sa iert mai usor
-anul asta vreau sa invat sa dansez (m-am inscris la cursuri de dans sportiv :| )
-anul asta vreau sa dau de centura si sa particip la cat mai multe stagii
-anul asta vreau sa imi incep o casa
-anul asta vreau sa fac mai multa miscare
-anul asta nu vreau sa imi supar prietenii si familia
-anul asta nu vreau sa ma bat cu nimeni
-anul asta nu vreau sa ma injur (doar cand conduc)
-anul asta nu vreau sa incalc regulile de circulatie
-anul asta nu vreau sa mai uit zile de nastere
-anul asta nu vreau sa mananc McDonalds ( slabe sanse - vointa conteaza)
......
Ideea mea este simpla : sunt multe lucruri pe care vrei sa le implinesti odata cu inceputul unui nou an, important este sa stii ce vrei si sa fii mereu cu capul sus !
miercuri, 6 ianuarie 2010
Web : Emisiuni in care prezentatorii nu se pot abtine din ras !
:D nici eu nu m-am putut ambtine :))
Prezentare de moda !
Stiri amuzante pentru prezentatori !
Medicamente impotriva "lansarilor rapide"
Film : Zombieland
După ce o epidemie transformă America în “Ţara zombilor”, un grup de supravieţuitori trebuie să parcurgă un lung şi periculos drum de-a lungul ţării pentru a găsi protecţie în braţele dibace ale unui vânător de zombie interpretat de Woody Harrelsson. Acest film este mai mult comedie decât de groază.
Merita doar daca nu ai ce face si vrei sa te destinzi putin !
Film : Rocknrolla
Rocknrolla este un super film,o super "comedie" cu marca Guy Ritchie..Umorul negru este implementat subtil in film, iar stilul de filmare nu de putine ori te ameteste la propriu. Scenariul este "incalcit", cu twisturi si modificari neasteptate in continuitate, astfel foarte bun, iar coloana sonora o gasesc a fi cel putin laudabila. Comparand cu Lock Stock And Two Smocking Barrells si Snatch, as spune ca nu se ridica la nivelul primului, ci pe undeva mai apropiat de al doilea film mentionat mai sus. Cui i-a placut "Lock, Stock..." o sa-l iubeasca pe asta, o sa placa oricum si celor care nu le-au vazut pe astea, mentionate mai sus. N-are cum sa nu-ti placa! Razi la greu, actiunea te lipeste de scaun, si povestea, desi incalcita e explicata pe parcurs pe intelesul tuturor.
Daca nu l-ati vazut pana acum, faceti rost de el, si daca va place cautati si filmele mentionate mai sus.
P.S. Fetelor muschii lui Gerard Butler nu se mai vad deloc in acest film. :D
Joc : Call of duty - modern warfare 2
Pentru cunoscatori COD MW2, ultimul joc din seria Call of duty, este din punctul meu de vedere, cel mai reusit shooter din 2009. S-a lansat oficial si in Romania pe 10 noiembrie 2009.
Pentru impatimiti de shootere partea de single player este o adevarata aventura ce merita jucata la nivel mediu de dificultate , jucat la nivel hardcore isi pierde din farmec.
La sfarsitul campaniei de single player, ai parte de cateva misiuni care merita jucate pe sistem hardcore. In plus aceste misiuni se pot juca cu un prieten pe o retea lan (cred ca garena ar merge).
Chiar daca producatorii au zis ca partea de multiplayer este "mult modificata ", eu as zice ca este imbunatatita. Pe langa clasicul sistem "faci level si ai acces la noi arme si echipamente", MW2 introduce 3rd person mode, care poate fi accesat doar dupa ce faci cateva "levele "
Are si plusuri si minusuri:
+ sistemul multiplayer merge doar pe STEAM
- sistemul multiplayer merge doar pe STEAM
- chiar daca "sistemul multiplayer merge doar pe STEAM" asta nu te scuteste din cand in cand sa dai de jucatori care joaca cu cheaturi
+ daca in prima parte MW dominau submachine-urile, acum va trebuii sa iti alegi cu atentie configuratia de arme, in functie de stilul tau de joc. Vei fi adesea nevoit sa iti faci pentru aceiasi arma mai multe configuratii, pe care sa le schimbi in functie de harta.
Eu zic ca merita cumparat jocul !
Cateva filmulete YouTube care mi s-au parut interesante :
Knife Throw www.youtube.com/watch?v=cudCajMNRM0&feature=fvst
Film : Avatar
Saptamana trecuta am fost la Avatar ! Si asa cum ma asteptam, este cam cel mai reusit SF care l-am vazut in ultimul timp. Din cate am inteles, Avatar a depasit in 21 de zile incasari de 1 mld. dolari. Nimic surprinzator la ce publicitate a avut filmul ,+ are in spate ca scenarist pe James Cameron.
Parerea mea ?!?! : Pai !! Dupa ce am iesit de la film vroiam sa ma inscriu la programul de "criogenizare" si cand o sa descopere Pandora sa imi faca si mie un Avatar. :D
Serios vorbind ,ca realizare este "frumos" – personajele fantastice reuşesc să fie adevărate, depăşind cu uşurinţă limitările şi obişnuinţele percepţiei, iar peisajele incredibile te impiedică să respiri sau să clipeşti, de teamă să nu îţi scape ceva. Dincolo de toată această miraculoasă şi revoluţionară “digitalizare” a vieţii, filmul merge şi mai departe, abordând teme importante pentru lume, pentru omenire. Bineinteles exista si o poveste de dragoste, care contribuie din plin la perpetuarea mesajelor subliminale.Găseşti apoi mesaje legate de tradiţii şi importanţa acestora, de familie şi legăturile dintr-o comunitate. Se spune în film că fiecare are dreptul să se nască de două ori, a doua oară fiind ca parte dintr-un popor – lucru vechi, ignorat de contemporaneitatea care devine din ce în ce mai virtuală în relaţii. Iar poporul de pe Pandora îşi dă mâinile pentru a salva, pentru a vindeca, pentru a renaşte. . Filmul este suprasaturat imagistic şi simbolistic, nu cred că firul epic al lui trebuia să fie mai complicat de atât.
Din punctul meu de vedere Avatar poate fi considerat mesaj. Este plin de mesaje si simboluri pe care fiecare le poate interpreta! Este un film care merita vazut de 2 ori !
Primul POST
SweetCoffeeCup as vrea sa fie un simplu jurnal public, in care sa ma "manifest" pe WWW. Mai mult de atat este o reactie a lipsei de activitate in clipa in care ma aflu in fata calculatorului. Asftel intre jocuri, filme, muzica, chat imi voi petrece 5-10 min sa mai bag cate un post cu cate o conluzie, descoperire .
Sper sa fie un manifest constructiv ! :D
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
